• 28Nov

    Violenţa asupra femeilor, o problemă de mentalitate!?

    „Bătaia-i ruptă din rai!” Eu am preferat să ard raiul.

    „Intri în casă. Arunci cu nonşalanţă cheile pe dulap. Aprinzi luminile dai drumul la TV şi te apuci să scormoneşti prin frigider. Mănânci liniştit, iar vasele murdare le arunci în chiuvetă. Te tolăneşti pe fotoliul din faţa TV-ului cu telecomanda în mână şi cauţi ceva care să-ţi capteze atenţia. Auzi un zgomot ciudat şi te reîntorci la canalul anterior. Nu, nu s-a auzit aici. Te ridici şi te duci în bucătărie crezând că paharul din chiuvetă s-a răsturnat peste vasele nespălate. Nu, nici el nu este. E chiar aşa cum l-ai lăsat. Un nou zgomot. Te reîntorci în faţa televizorului iei telecomanda şi-l dai pe mute. „Ciuleşti” urechile. Vecinii de sus iar se ceartă. Auzi cum sticlele se sparg de gresie. Urlete şi mobilă care scârţâie pe parchet. Pui mâna pe telefon şi îţi spui că de data ţi-a ajuns. Formezi la 112… Pui receptorul jos înainte ca apelul să se fi iniţiat. Îţi reaminteşti că scandalul de sus nu e problema ta. Te arunci în pat şi dai televizorul mai tare, mai tare. Cu toate astea, scandalul de sus se aude în continuare, poate că e doar în mintea ta. Dai drumul la calculator şi deschizi winamp-ul. Selectezi muzica favorită şi îţi pui căştile. Deschizi câteva site-uri şi te apuci să citeşti. După jumătate de oră luminiţele ce se reflectă în geam îţi captează atenţia. Te ridici din faţa calculatorului şi te uiţi pe geam. În faţa blocului sunt parcate o maşină a poliţiei şi o salvare. Pe scară se aud foşnete şi şuşoteli. Cu paşi hotărâţi te duci către uşa apartamentului. Îţi propteşti palmele pe lemnul rece şi priveşti pe vizor. Aglomeraţie la etajul superior. Îţi iei inima-n dinţi învârţi cheia din uşă şi ieşi. Dai nas în nas cu vecina de vizavi care te pune rapid la curent: „Bărbat-su o omorât-o cu bătaia.” Un gusta amar ţi se prelinge pe gât. Te ia ameţeala şi îţi vine să vomiţi. Deschizi uşa apartamentului în grabă şi o trânteşti după tine. Te sprijini de lemnul rece iar picioarele ţi se înmoaie şi aluneci uşor până pe gresia din hol…telefonul… De ce ai închis înainte să vorbeşti. Te simţi vinovat. Puteai salva o viaţă şi n-ai făcut-o!”

     Statisticile oficiale prezintă o Românie în care violenÅ£a asupra femeilor este „la ea acasă”, iar această casă, din păcate, se măreÅŸte. Mai grav e că statisticile neoficiale arată o Românie plină de bărbaÅ£i pentru care femeia trebuie bătută preventiv… Da, statistici neoficiale pentru că…
    Read more…

    Permalink

  • 27Nov

    Amintirile nu mor, ci trebuie doar să ştergi praful de pe ele…

    Da. Mă săturasem să stau în gazdă. BucureÅŸtiul era pentru mine doar un oraÅŸ aglomerat, jegos ÅŸi monoton, iar ÅŸcoala era de-o plictiseală sfâşietoare. Fugeam acasă în fiecare joi doar ca să stau pe net până la 6 dimineaÅ£a. Schimbarea s-a produs în momentul în care, răsfoind ziarele am dat peste un articol în care se vorbea despre un cămin din Regie. Partea cea mai bună era că te puteai caza acolo chiar dacă nu erai student la stat, doar student să fii. Am stat de vorbă 10 minute cu fetele de pe hol ÅŸi în doar 4 zile m-am mutat. Numai că după doar două zile de „cămin” am simÅ£it că nu mă mai scald în lac, ci într-un puÅ£ fără fund. Nimerisem în cameră cu două „călugăriÅ£e pârâcioase” pentru care ziua începea la 6 dimineaÅ£a ÅŸi se sfârÅŸea la ora 10 fix. „Adică eu m-am mutat în cămin ca să mă bag la somn la ora 10?!” Asta era prea de tot! După aproximativ o lună administratorul a înÅ£eles că sunt mult prea energică pentru „molii” (aÅŸa le poreclisem), astfel că…
    Read more…

    Permalink

  • 22Nov

    „7.20. Intri în clasă. Ora de curs a început în urmă cu 20 de minute. Spui < < Neaţa >> şi te îndrepţi calm spre fundul clasei. Arunci rucsacul pe bancă şi te întorci cu paşi hotărâţi către catedră. Cu un ton nervos îi ceri „dobitocului de profesor” să-ţi motiveze absenţa. Te iei în „gură cu el” pentru că refuză să deschidă catalogul şi pentru că încearcă să-ţi explice că ora de curs începe la 7.00 nu la 7.20. Îl înjuri ţi-l ameninţi că-l dai cu capul de tablă. Într-un final problema ta se rezolvă, iar absenţa se încercuieşte. Te reîntorci în bancă scoţi telefonul mobil bagi căştile în urechi şi dai drumul la radio. După câteva minute profesorul vine la tine şi te roagă frumos să scoţi căştile. Te ridici brusc. Îl împingi şi-l înjuri de toate neamurile, după care părăseşti sala în grabă.”

    „6.50. Intri în clasă. ÃŽÅ£i scoÅ£i caietul, cartea ÅŸi pixul. PălăvrăgeÅŸti un pic cu colegii de clasă. La 7.00 te aÅŸezi în bancă ÅŸi aÅŸtepÅ£i în liniÅŸte profesorul. Se face 7.10 ÅŸi el nu mai vine. La 7.30 cineva încearcă să deschidă uÅŸa. Profu’. Vrea să zică < < Bună dimineaÅ£a >> dar nu-i iese. Se clatină pe picioare ÅŸi ai impresia că într-un moment se va prăbuÅŸi. ÃŽntr-un final ajunge la catedră. Nici azi nu a luat catalogul din cancelarie. E mort de beat. Te întrebi cum dracu a ajuns în halul acesta aÅŸa de dimineaţă. Ora de matematică a rămas în coadă de peÅŸte… ÃŽnchizi cartea ÅŸi te pregăteÅŸti pentru următoarea oră.”

    Oare aşa arată şcoala românească? Îmi place să cred că nu, dar pe internet sunt filmuleţe care arată cum dascălii sunt umiliţi de elevi şi pun pariu că nu sunt regizate!

    Astăzi profesorii nu mai sunt priviţi cu respect şi nici nu mai reprezintă un model pentru tinerii învăţăcei….

    Ca o paralelă, dacă eu m-aş duce într-o zi la serviciu şi l-aş împinge şi înjura pe şeful meu, în secunda imediat următoare directorul instituţiei în care lucrez mi-ar desface contractul de muncă, la fel s-ar întâmpla şi în cazul în care m-aş duce beată.

    „Prof-ule, dute-n p*** mea!”
    ViolenÅ£a din ÅŸcoală începe cu…
    Read more…

    Permalink

  • 20Nov

    Câteva zile libere. Azi nu am chef de nimic… Dezastrul din cameră se reflectă şi în gândurile mele. Nu ştiu ce vreau, nu ştiu ce să fac, nu ştiu dacă să o las baltă, să pun punct şi virgulă şi s-o iau de la capăt sau pur şi simplu să continui… Şi cu toate astea nu am stare. Aş face multe dar nu mă pot concentra asupra unui singur lucru. Urăsc lucrurile făcute de mântuială aşa că o las baltă…

    Şi totuşi vreau să fac ceva dar nu găsesc capătul de care să mă agăţ.


    Gândurile vin şi pleacă, ambiţia la fel…

    Permalink

  • 20Nov

    Îi vedem la colţ de stradă. Profesia lor porneşte întotdeauna de la hainele pe care le poartă, iar aici regula e clară: haina face pe om.

    Fie că sunt stridente, puse una peste alta fără nici o logică, dar care scot în evidenţă forme care nu pot fi trecute uşor cu vederea, fie că sunt roase, murdare sau lăbărţate, aceste haine reuşesc să-ţi capteze atenţia. Şi în plus, nu e foarte greu de ghicit ce „profesie” se ascunde sub mormanul de haine: două categorii huiduite de societate – prostituatele şi cerşetorii.

    Deşi nu agreăm astfel de „slujbe ruşinoase” bani pe care-i băgăm în buzunarul acestora îi încurajează să meargă mai departe. Şi cum fiecare afacere are un anumit plan de bătaie, cerşetorii au învăţat că cele mai bănoase zone sunt cele din jurul bisericilor sau a cimitirelor, în vreme ce prostituatele se aciuează pe lângă poduri sau pe centuri.

    Mai nou astfel de „slujbe” au ajuns să se practice ÅŸi în centru Capitalei sub nasul ÅŸi stricta supraveghere a poliÅ£iÅŸtilor. La urma urmei de ce să nu dea ÅŸi ei o…

    Read more…

    Permalink

« Previous Entries